M-am tot gîndit cum aș putea să măresc selectivitatea aparatelor de radio cu amplificare directă . Am ajuns la concluzia că nu trebuie să descopăr apa caldă , pentru că prin anii '20 deja au folosit amplificatoare de radiofrecvență acordate. Deci folosesc circuit rezonant atît la intrarea cît și la ieșirea amplificatorului. Pare simplu teoretic , dar există un risc mare să intre întregul etaj în oscilație necontrolată.
Vedeți schema electrică , pe care vreau să-l construiesc . Folosesc două condensatoare variabile . Una la circuitul de intrare , și celălalt la circuitul de ieșire. Teoretic aș fi putut să folosesc numai una , că oricum sunt duble , dar de frica oscilațiilor am urmat drumul bine pavat de tehnicienii anilor '20 . Adevărul este că am încercat , dar a intrat în acroșaj . Dacă cineva vrea să încerce această schemă, tranzistoarele sunt BC109 , iar transformatorul la ieșirea amplificatorului este împrumutat de la Sokol 403 . Ultimul transformator de frecvență intermediară, pentru că 465KHz nu este departe de 531 KHz , partea inferioară a benzii medii. Diferența poate fi ajustat din miezul bobinei.
Construcția nu este strălucită , totul montat într-o cutie de carton :
Aici se vede cablajul imprimat , nu prea inspirat . Ar fi trebuit ca liniile de masă să fie mai groase și să incercuiască întregul placaj :
Așa arată gata construit . În acest stadiu din cauza acroșajului este aproape inutilizabil. A trebuit să lipesc bucăți de tablă, pentru ecranarea amplificatorului. Secretul este ecranare,ecranare,ecranare...mai ales la al doilea tranzistor, și la al doilea condensator variabil.
Începe să prindă contur :
Totul montat la locul lui .Cît de cît se vede și ecranarea . De ce este importantă ecranarea ? Ca să împiedicăm intrarea semnalului de putere mare de pe colectorul tranzistorului T2 , la baza tranzistorului T1. Dacă nu facem asta , atunci va avea loc reacția pozitivă, și amplificatorul nostru se transformă în oscilator.
Ce să spun ? Per total a ieșit un aparat foarte sensibil ,și prin această metodă a crescut și selectivitatea , dar încă nu ajunge la nivelul superheterodinelor. Cea ce pînă la urmă era previzibil. Na, dar omul încearcă...:-) .
Au trecut două luni,și cum foloseam zi de zi, tot nu eram mulțumit de selectivitatea insuficientă a aparatului. Așa că am făcut următoarele modificări . Am eliminat bobina secundară de pe bara de ferită ,și am pus un etaj de intrare cu FET. La transformatorul de înaltă frecvență am micșorat numărul spirelor de la 120 la 14,astfel crește factorul de calitate a bobinei. Dar scade nivelul de semnal ,care trebuie reajustat cu un amplificator aperiodic . Valoarea bobinei șoc este de 1mH. Aici vedeți schema electrică , cu modificările respective:
Placa imprimată :
Așa arată realizat practic :
Calitatea acestui receptor poate concura cu selectivitatea unui superheterodin simplu cu 6 tranzistoare , iar la capitolul sensibilități îl și depășește. Singurul inconvenient este folosirea celor două condensatoare variabile , care face greoaie selectarea posturilor .
Între timp au trecut cîteva luni, și am început să-i fac o carcasă :
Aș vrea să-i desenez o scală și să-l vopsesc , ca să arate mai bine . Cînd o să reușesc , o să pun pozele aici.
Între timp iarăși au trecut cîteva luni, și i-am confecționat o scală , și am vopsit carcasa :
3D view :-) :
No , acum consider că acest proiect s-a terminat .